În cinstea celei care a plecat
Azi-noapte a plouat ca de obicei
Că Dumnezeu face ce vrea
O noapte plouă în cinstea ei
O noapte plouă în cinstea mea
Azi noapte, însă a plouat
În cinstea celei care a plecat !
A plecat.. ?
Cine-a plecat..?..
N-am plecat nici eu nici ea..
A plecat altcineva !...
Dar cine a fost nu știm nici noi
Știm doar c-am ascultat-o amândoi
Și am ascultat-o fiindcă ne-a plăcut
Pe semne că Dumnezeu așa a vrut !
Ca șase săptămâni în sir,
Din ziua când ne-am întâlnit ,
O clipă nu ne-am despărțit..
Și le-am trăit la fel tustrei,
Sorbind doar din parfumul ei,
Parfum de trandafir !
A stat cu noi și am stat cu ea ,
Ca doi pantofi pe-o buhara ,
Ca două mâini într-un manșon ,
Ca două flori de crini pe un blazon !
Și totdeauna-am fost asa
Ea tot cu noi..
Noi tot cu ea
Și totdeauna-am fost la fel,
Un trio de violoncel, Cu care ea ne sincopa,
Ne-îndepărta ..Ne-apropia
Și , mâna-n mână cu amândoi
Se destramă..se întregea
Cu fiecare dintre noi!..
Și totuși
Iat-o că a plecat!..
De ce a plecat .. ?
Doar Dumnezeu Știe !..
Știm doar atât
Că n-are să mai vie..
Chiar dacă ar fi s-o întoarcem iar din drum..
Și norii plini si grei de o ploaie noua
Au hotărât solemn sa nu mai ploua..
În cinstea nimănui de acum !
de Minulescu Ion
de Minulescu Ion

